Singuratate.

Ce urat suna acest cuvant.Dar foarte multi dintre noi suntem legati de acest cuvant.Unii n-am cunoscut aceea iubire adevarata,altii n-au stiut sa aprecieze.Ei bine voi incepe scurta mea poveste prin a va spune ca nu am avut parte de iubirea ce credeam ca va ramane in viata mea si sunt din nou SINGUR.

E greu, e groaznic si e trist. Nu mai sper nimic acum,parca lumea mea a murit.Poate ca am murit si eu odata cu ea.Totul parca a imbracat aceea culoare neagra in jurul meu.Am devenit trist,am uitat sa zambesc,am uitat sa sper.Cat de mult imi doresc acel suflet pereche caruia sa-i pot oferi toata dragostea si afectiunea mea.Dar oare unde te ascunzi TU IUBITO? Oare unde sa te caut.

Cat de mult imi doresc sa aud acele cuvinte melancolice,rostite din inima unui copil TATA.Ce frumos e,dar oare totul sa fie doar un vis?

Il rog mereu pe Dumnezeu sa-mi daruiasca si mie iubirea.Oare stau si ma intreb mereu cu ce am gresit oare.Se spune ca prima iubire nu se uita niciodata,asa vroiam si eu sa n-o uit .Dar va intreb pe voi dragi cititori cati dintre voi isi mai aduc aminte de prima iubire?

Eu chiar daca as dori sa n-o uit nici odata n-am cum.

De ce? o sa ma intrebati? Ei bine findca prima mea iubire avea un nume de ,,scena”.Un nume de scena?,o sa va intrebati.Da era o bibloteca sau pe termeni romanesti o femeie de centura sau prostiuata in limbajul popular.

Nu stiut am tot asteptat aceea iubire sa vina si tot refuza sa apara ,atunci m-am razbunat.Pe cine ,de ce? nici acum nu stiu raspunsul la aceste intrebari .Poate pe viata,poate pe norocul pe care nu-l am.Tot ce imi doream era sa fiu cu cineva cu care sa ma simt fericit.Dar nu mai vreau sa sper,sa visez ceva ce nu va fi niciodata realitate.Poate ca asta mi-e soarta sa fiu toata viata singur

Stiu ca dragostea nu traieste cu iluzii insa uneori ele sunt singurele care ne-au ramas!!Visez mereu la aceea zana din poveste.